Custodia copilului e reglementată în cuprinsul Codului Civil sub denumirea de autoritatea părintească, aspect analizat și în cuprinsul art. 483 din același act normativ. Aceasta reprezintă ansamblul de drepturi și obligații ce vizează ambii părinți în proporții egale, structură de bază în creșterea și dezvoltarea echilibrată a copilului.
Custodia comună legală reprezintă ipoteza în care totalitatea deciziilor cu privire la creșterea și dezvoltarea copilului sunt rezultatul acordului ambilor părinți, în condiții de permanență și normalitate.
Practic, indiferent dacă părinții copilului sunt sau nu căsătoriți, regula este că aceștia vor deține custodia comună, respectiv vor exercita împreună autoritatea părintească asupra copilului, în situația în care ei au deținut-o de la bun început, chiar și în condițiile în care se vor separa ulterior, afară de cazul în care instanța dispune altfel. Prin urmare, în caz de neînțelegere, custodia exclusivă poate fi dispusă doar de către instanțele de tutelă, pentru motive temeinice, dovedite în cadrul unui proces.
O variantă optimă spre care părinții se pot orienta este cea a procedurii medierii. Aceasta reprezintă o alternativă favorabilă procesului în fața unei instanțe de judecată. Legea nr. 192/2006 reprezintă temeiul legal în ceea ce privește această modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, în condiții de neutralitate și imparțialitate, fapt realizat cu ajutorul unui specialist, numit mediator. În conformitate cu art. 1 alin. (2) al legii antemenționate, mediatorul are vocația de a facilita negocierea dintre părți și de a acorda ajutor în ceea ce privește soluționarea diferendelor dintre acestea, în scopul de a oferi soluții eficiente și de durată.
În caz de neînțelegere a părinților în privința modalității de exercitare a autorității părintești asupra copilului minor, este necesar un proces în fața unei instanțe de judecată, căreia îi revine atribuția de a dispune asupra acestui aspect, ținând seama, în primul rând, de interesul superior al copilului.
Analizând solicitările părinților, instanța poate stabili cărui părinte îi va fi încredințată prerogativa exercitării autorității părintești asupra copilului sau dacă aceasta va reveni ambilor părinți. Potrivit art. 505 Cod Civil, în cazul în care filiația copilului a fost stabilită concomitent sau succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se va exercita în comun și în mod egal.
Dacă părinții nu conviețuiesc, instanța de tutelă va fi cea care va stabili printr-o hotărâre judecătorească modul de exercitare al autorității părintești, aplicându-se dispozițiile în materia divorțului, În situația în care ambilor părinți le va fi acordată autoritatea părintească, însă nu conviețuiesc, cei doi vor lua toate deciziile privitoare la copil împreună, deci cu acordul amândurora.