Copiii veteranilor de război – drepturi

Statul român a reglementat o serie de facilități în beneficiul persoanelor care, în timpul celor două Războaie Mondiale, s-au pus în slujba țării, riscându-și astfel viața și sănătatea pentru apărarea statului, sacrificându-și, în același timp, inclusiv relațiile de familie. Este de notorietate că în timpul războaielor, multe familii au întâmpinat dificultăți, bărbații, de regulă, fiind nevoiți să își părăsească soțiile și copiii, pentru a se înrola pe front, acest lucru creând o situație delicată inclusiv din punct de vedere psihologic, atât pentru cei de pe câmpul de luptă, cât și pentru membrii familiei lor. 

Astfel cum am antamat anterior, în categoria „veteranilor de război” sunt încadrate persoanele care au fost implicate direct în desfășurarea Primului sau Celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind înrolate în Armata Română și având una dintre atribuțiile expres menționate la art. 1 din Legea nr. 44/1994, respectiv: 

„a) au luptat în unităţi militare – subunităţi, mari unităţi sau comandamente – la diferite eşaloane ori ai făcut parte din formaţiunile logistice, astfel cum sunt prevăzute în Nomenclatorul Marelui Stat Major;

b) au acţionat în unităţile speciale din zona interioară la dezamorsarea proiectilelor, precum şi la curăţarea teritoriului de mine la 31 decembrie 1946;

c) au fost comandanţi militari sau comandanţi ai gărzilor militare ori membri în consiliile militare de control şi recepţie în întreprinderi furnizoare de material de război, prevăzute în Nomenclatorul Marelui Stat Major;

d) au luptat pe teritoriul naţional vremelnic ocupat de inamic, împotriva acestuia, în unităţi ori formaţiuni constituite, recunoscute ca atare de Marele Stat Major;

e) au făcut parte din justiţia militară, poliţia militară jandarmerie, din unităţi de pompieri militari şi companii de poliţie din cadrul Ministerului de Interne, care au acţionat în zona de operaţiuni ori s-au aflat în unităţi sau formaţiuni constituite şi au acţionat în timpul războiului, în perioadele arătate în Nomenclatorul Marelui Stat Major;

f) au devenit invalizi de război;

g) au fost prizonieri de război.”

Tot veterani de război sunt considerate și categoriile de persoane prevăzute la art. 2 al aceleiași legi, fiind vorba, în esență, despre românii de pe orice teritoriu care s-au înrolat voluntar în război sau situația cetățenilor români de altă naționalitate care au fost implicați în război.

Care sunt drepturile copiilor veteranilor de război? 

Actul normativ ce reglementează situația particulară a veteranilor de război este Legea nr. 44/1994 privind acordarea de indemnizații și sporuri invalizilor, veteranilor și văduvelor de război. Prin urmare, calitatea de veteran de război, astfel cum este definită prin lege, conferă beneficii unor categorii de persoane, limitativ indicate prin normele legale incidente. Pe cale de consecință, de drepturile decurgând din această calitate se pot bucura strict veteranii de război, invalizii de război, prizonierii de război, accidentații de război în afara serviciului onorat, văduvele de război și văduvele veteranilor de război. Acestea sunt singurele persoane care pot obține anumite indemnizații și sporuri în baza Legii nr. 44/1994. 

Așadar, în concret, copiii veteranilor de război nu pot fi beneficiarii direcți ai facilităților decurgând din această calitate a unuia dintre părinții lor, participanți la Primul sau Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, în temeiul art. 83-93 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aceștia sunt  îndreptățiți la pensie de urmaș după unul dintre părinți, în măsura în care corespund criteriilor general valabile, aplicabile indiferent de calitatea de veteran de război sau nu a persoanei decedate ale cărei drepturi de pensie au fost deschise. 

Cu toate acestea, deși drepturile prevăzute prin Legea nr. 44/1994 nu vizează copiii veteranilor de război, totuși, au fost adoptate alte acte normative distincte care instituie o serie de beneficii pentru copiii ai căror părinte/părinți au avut calitate de refugiați sau prizonieri de război. 

În primul rând, cu titlu general, cu privire la prizonierii de război, este aplicabil Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. În noțiunea de „prizonier”, în sensul Decretului, se încadrează prizonierii luați de către partea sovietică după 23 august 1944 ori înainte de această dată, dacă au fost ținuți în captivitate după încheierea armistițiului.

Potrivit acestui act normativ, copiii persoanei decedate în luptele cu organele de represiune comunistă, în răscoale ţărăneşti, ori al celui decedat, din categoria celor dispăruţi sau exterminaţi în timpul detenţiei, internaţi abuziv în spitale de psihiatrie, deportaţi, strămutaţi, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, vor avea dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 500 lei. În anumite condiții, copiii pot beneficia de o indemnizație în cuantum egal cu cea de care a beneficiat părintele.

Pentru a primi indemnizațiile cuvenite, este necesar ca solicitanții să depună în acest sens o cerere adresată Agenţiei Județene pentru Plăți şi Inspecție Socială din județul de domiciliu, care va fi soluționată de Comisia pentru aplicarea Decretului – Lege nr. 118/1990, cu modificările și completările ulterioare, în măsura îndeplinirii de către beneficiar a condițiilor impuse de lege. 

În al doilea rând, în ceea ce privește refugiații de război, este aplicabilă Ordonanța nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. În sensul Ordonanței, fac parte din categoria refugiaților cetățenii români care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind deportați, strămutați, refugiați în alte localități, etc. 

Potrivit acestei legi, copilul celui decedat, dispărut sau exterminat în trenul morţii, în timpul masacrelor îndreptate împotriva populaţiei minoritare, în timpul deportării în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate, în timpul privării de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare, în timpul refugierii, expulzării sau strămutării în altă localitate, în timpul evacuării din locuinţa pe care o deţinea, în timp ce a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată, are dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 175 lei.

După caz, în condițiile stabilite de art. 3 din Ordonanța nr. 105/1999, copilul poate primi o indemnizaţie lunară în acelaşi cuantum cu indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele lui decedat, sau în cuantum de 50% din aceasta, la data depunerii cererii de către solicitant. 

De asemenea, de indemnizație poate beneficia şi copilul celui decedat după încetarea situaţiilor prevăzute de lege, în cazul în care părintele său, deşi ar fi avut dreptul, nu a uzitat de prevederile acestei ordonanţe.