În optica aferentă Codului Muncii, demisia desemnează actul unilateral prin care salariatul își manifestă voința, prin intermediul unei notificări scrise, în sensul încetării raporturilor contractuale de muncă după împlinirea unui termen de preaviz.
Conform art. 81 alin. (4) din Codul Muncii: „Termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere.”
În alineatul imediat următor din textul legal antecitat, se menționează că pe durata termenului de preaviz, contractul individual de muncă își produce în continuare toate efectele. Astfel, în mod firesc, se naște o întrebare cu privire la variantele pe care salariatul le are la îndemână în contextul unor deteriorări semnificative ale relațiilor de muncă, mai exact, dacă acesta poate sau nu să demisioneze fără preaviz.
Răspunsul în regăsim la alin. (5) din același text legal, care prevede că salariatul are posibilitatea de a demisiona fără preaviz în situația în care angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
În relațiile de muncă, angajatorul are următoarele obligații, expres prevăzute de Codul Muncii:
- să informeze salariații asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă;
- să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice în conformitate cu normele de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă;
- să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă;
- să comunice periodic salariaților situația economică și financiară a unității, cu excepția informațiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unității. Frecvența comunicărilor se stabilește prin negociere în contractul colectiv de muncă;
- să consulte sindicatul sau reprezentanții salariaților în privința deciziilor susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora;
- să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați;
- să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze înregistrările prevăzute de lege;
- să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
- să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților.
- să răspundă motivat, în scris, în maxim 30 de zile la solicitarea salariatului în vederea trecerii pe un post de muncă vacant care îi asigură condiții de muncă mai favorabile cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
O altă situație în care salariatul poate demisiona fără trecerea unui termen de preaviz este în perioada de probă. Conform art. 31 alin. (1) din Codul Muncii: „ Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere.”
Or, pe durata perioadei de probă salariatul are toate drepturile și obligațiile prevăzute în legislația muncii și în contractual individual de muncă, timp în care acesta are și posibilitatea de a înceta, în mod unilateral, fără preaviz și fără a-și motiva alegerea, raporturile contractuale.
Demisia fără preaviz cu acordul părților
Precum am menționat anterior, demisia reprezintă manifestarea de voință unilaterală a salariatului în sensul încetării relațiilor de muncă. Astfel, odată ce părțile contractante, în speță, salariatul și angajatorul convin încetarea contractului individual de muncă, acest acord nu echivalează cu demisia angajatului, ci reprezintă o altă cauză de încetare a acestuia.
Conform art. 55 lit. b) din Codul Muncii: „Contractul individual de muncă poate înceta astfel: ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea.”
Prin urmare, în situația în care salariatul nu își mai dorește să presteze activități profesionale în cadrul unității în care este angajat, acesta are două variante. Mai precis, fie formulează o notificare de demisie cu respectarea termenului de preaviz la care s-a obligat prin contractul de muncă, după caz, fără termen de preaviz dacă angajatorul și-a încălcat propriile obligații, fie negociază cu angajatorul, în vederea încetării raporturilor de muncă de comun acord.
Model cerere demisie fără preaviz
Notificarea de demisie fără preaviz trebuie să conțină în primul rând și în mod firesc, datele de identificare ale salariatului. Mai apoi, este necesar ca din conținutul acesteia să reiasă fără dubiu, intenția de a pune capăt relațiilor de muncă din cauza nerespectării obligațiilor angajatorului, enumerarea acestora și textul legal din Codul Muncii care permite formularea demisiei în acest caz particular.
Orientativ, mai jos se regăsește un model de demisie fără preaviz, concis și clar, astfel încât să fie completat rapid și să își îndeplinească scopul.
Subsemnatul/ Subsemnata ____________________, identificat(ă) prin CI ___________, având CNP_____________, cu domiciliul în _____________________, în calitate de salariat în cadrul__________________, ocupând funcția de___________________________,
în temeiul art. 41 alin. (8) Codul Muncii, formulez prezenta:
NOTIFICARE DE DEMISIE
Prin intermediul căreia că solicit să luați act de demisia fără preaviz a subsemnatului/ subsemnatei, având în vedere neîndeplinirea de către (angajatorul)______________________ a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă având nr.________________, încheiat la data de _______________.
DATA SEMNĂTURĂ
Consecințe demisie fără preaviz
În cazul în care salariatul demisionează, însă nu respectă zilele de preaviz prevăzut în contractul individual de muncă, nefiind incidentă vreo situație în care este permisă demisia fără preaviz, având în vedere că raporturile contractuale își produc încă efectele, angajatorul poate refuza să îi plătească partea din salariu proporțională cu zilele de muncă de la care acesta a absentat.
Mai mult, în situația în care, lipsa salariatului de la locul de muncă provoacă daune patrimoniale sau nepatrimoniale angajatorului, acesta poate să formuleze o acțiune în instanță prin intermediul căreia să solicite obligarea salariatului la repararea prejudiciului cauzat prin absentarea nejustificată de la locul de muncă pe durata termenului de preaviz.
