Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat două decizii care clarifică drepturile salariaților în privința concediului de risc maternal și obligațiile angajatorilor la punerea în aplicare a hotărârilor de reintegrare. Decizia nr. 361, datată 20 octombrie 2025, şi Decizia nr. 362 au fost admise ca urmare a sesizărilor formulate de Curțile de Apel din Cluj și Suceava și au stabilit norme obligatorii pentru interpretarea unor dispoziții din legislația muncii. Aceste precizări vizează, în esență, condițiile în care se suspendă contractul individual de muncă și modalitatea de informare a angajatului la reactivarea raportului de muncă.
Prin Decizia nr. 361 (dosarul nr. 2103/112/2023), instanța supremă a admis sesizarea Curții de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și a stabilit, în interpretarea art. 2 lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2003 (aprob. prin Legea nr. 25/2004), că concediul de risc maternal reprezintă un caz de suspendare de drept a contractului individual de muncă în sensul art. 50 lit. b) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată. Decizia precizează că, odată depusă cererea pentru concediul de risc maternal, nu este necesar acordul angajatorului pentru activarea protecției legale; protecția se activează automat prin suspendarea raportului de muncă. Această soluție este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Prin Decizia nr. 362, admisă ca urmare a sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă (dosarul nr. 3691/99/2023), instanța supremă a lămurit aplicarea unor prevederi din Codul muncii în materia reintegrării. În interpretarea art. 80 alin. (2) și art. 274 coroborat cu art. 8, art. 17 alin. (3) lit. g) și art. 40 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 53/2003, instanța a stabilit că executarea, la inițiativa angajatorului, a unei hotărâri judecătorești prin care se dispune reintegrarea salariatului presupune obligația angajatorului de a înștiința angajatul cu privire la reactivarea contractului individual de muncă și cu privire la data reluării efective a raporturilor de muncă. Și această soluție are caracter obligatoriu, în temeiul art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Deciziile au implicații practice imediate atât pentru salariați, cât și pentru angajatori. În primul rând, femeile care solicită concediu de risc maternal pot invoca, după depunerea cererii, suspendarea de drept a contractului de muncă, fără a mai aștepta un procedeu formal de acceptare din partea angajatorului. Aceasta consolidează protecția oferită prin OUG nr. 96/2003 în favoarea celor aflate în situații de risc la locul de muncă. În al doilea rând, pentru angajatori decizia nr. 362 subliniază necesitatea unei bune practici administrative: în situația punerii în aplicare a unei hotărâri de reintegrare, trebuie notificat în mod clar angajatul cu privire la momentul de la care își reia activitatea, pentru a evita dispute ulterioare privind data reluării raporturilor de muncă și eventualele consecințe salariale sau organizatorice.
Jurisprudența stabilită prin aceste decizii este obligatorie pentru instanțele inferioare și pentru practicile administrative care aplică dispozițiile invocate. Pe plan practic, angajatorii ar trebui să își actualizeze procedurile interne de resurse umane și de comunicare pentru a respecta obligația de informare la reintegrare, iar salariații și avocații lor pot întemeia cereri sau apărări pe aceste interpretări oficiale ale legii. Pentru clarificări suplimentare sau pentru aplicarea concretă în cauze particulare, persoanele interesate pot solicita consiliere juridică specializată.
Sursa acestor informații este pagina de Facebook a Înaltei Curți de Casație și Justiție: InaltaCurteDeCasatieSiJustitie. Deciziile citate au caracter obligatoriu potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, conform comunicatului instanței.
