Munca suplimentară este o realitate frecventă în mediul profesional din România. Reglementările în materie sunt cuprinse în Codul muncii, acesta prevăzând condițiile în care se poate efectua munca suplimentară, limitele maxime admise, precum și modul de compensare a orelor suplimentare. Dispozițiile cuprinse în Codul muncii au caracter general, astfel că acestea se aplică celor mai multe raporturi de muncă.
Ce înseamnă muncă suplimentară?
Conform art. 120 din Codul Muncii, munca suplimentară reprezintă munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal. Conform art. 112 din același act normativ, timpul săptămânal de muncă este de 40 de ore pe săptămână, distribuite, de regulă, în 8 ore pe zi și două zile de repaus (weekend). În cazul tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, timpul de muncă este 6 ore pe zi și 30 de ore pe săptămână.
De la aceste prevederi există și excepții, astfel prevederile Codului muncii privind timpul săptămânal de muncă permit efectuarea a 12 ore de muncă pe zi, cu condiția ca acestora să le urmeze o perioadă de repaus de 24 de ore.
Munca suplimentară se efectuează doar cu acordul salariatului, la solicitarea angajatorului. Potrivit art. 120 alin. (2) din Codul Muncii, munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului decât în cazuri de forță majoră sau în situațiile în care se impune efectuarea de lucrări urgente destinate prevenirii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.
Plata ore suplimentare – codul muncii: Orele suplimentare se plătesc dublu?
Potrivit art. 122 alin. (1) din Codul Muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. De asemenea, Codul muncii oferă posibilitatea ca în perioadele în care activitatea firmei este redusă, angajatorul să acorde zile libere plătite care să compenseze orele de muncă suplimentară ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.
Prin excepție, în măsura în care compensarea prin acordarea de ore libere nu este posibilă în termenele prevăzute de lege, orele de muncă suplimentară se compensează prin acordarea unui spor salarial corespunzător. Conform art. 123 alin. (3) din Codul muncii prevede că această compensație se stabilește prin negociere, fiind stipulată în cuprinsul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă. Cuantumul compensației nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. Prin urmare, legea stabilește doar o valoare minimă ce trebuie acordată în mod obligatoriu, însă nu este exclus ca prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă să se stipuleze un cuantum superior.
Maxim ore suplimentare – Codul muncii
Codul Muncii stabilește o limită maximă pentru numărul de ore suplimentare ce pot fi efectuate. Astfel, conform art. 114 alin. (1), durata totală a timpului de muncă (inclusiv orele suplimentare) nu poate depăși 48 de ore pe săptămână. Așadar, legislația în materie permite efectuarea a maxim 8 ore de muncă suplimentară pe săptămână. Aceste limite pot fi depășite doar în cazuri excepționale, fără a se putea însă depăși însă 48 de ore pe săptămână calculate la o perioadă de 4 luni.
Cu alte cuvinte, este posibil ca în anumite săptămâni limita de 48 de ore să fie depășită, însă calculând media orelor lucrate în decursul a 4 luni consecutive (în care sunt cuprinse săptămânile în care s-a depășit limita), aceasta să nu depășească 48 de ore pe săptămână. În calculul acestor 4 luni nu se iau în considerare zilele de concediu de odihnă și perioadele în care a fost suspendat contractul de muncă.
Câte ore suplimentare ai voie pe lună?
Așa cum am văzut în rândurile anterioare, limita impusă de Codul muncii este de 48 de ore de muncă pe săptămână (timpul standard de lucru de 40 de ore + 8 ore de muncă suplimentară), cu mențiunea că aceasta poate fi depășită în măsura în care media calculată pe 4 luni de muncă nu depășește 48 de ore pe săptămână. Astfel, limita se calculează în funcție de timpul de muncă dintr-o săptămână.
Luna are (aproximativ) 4 săptămâni, astfel că, de principiu, limita maximă de ore suplimentare ce pot fi efectuate într-o lună este de 32 de ore (acest număr poate varia în funcție de numărul exact al săptămânilor dintr-o lună).
