Decizia de impunere reprezintă un act administrativ fiscal prin care se stabilesc obligațiile fiscale ale contribuabililor. Emisă de organul fiscal competent în conformitate cu prevederile legale, aceasta constituie titlu executoriu, facilitând astfel colectarea creanțelor fiscale.
Ce este o decizie de impunere?
Conform art. 95 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, decizia de impunere este un act administrativ fiscal emis de organul fiscal competent ori de câte ori acesta stabilește sau modifică baza de impozitare. Acest lucru poate fi rezultatul unei verificări documentare, al unei inspecții fiscale sau al unei verificări a situației fiscale personale. Prin decizia de impunere se stabilesc obligațiile fiscale ale contribuabililor, fie ei persoane fizice ori juridice.
Decizia de impunere trebuie să conțină elementele obligatorii prevăzute de lege, printre care:
i) Denumirea organului fiscal emitent
ii) Data emiterii și data de la care își produce efectele
iii) Datele de identificare ale contribuabilului
iv) Obiectul actului administrativ fiscal
v) Motivele de fapt și temeiul de drept
vi) Numele și calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal
vii) Semnătura persoanelor împuternicite și ștampila organului fiscal
viii) Posibilitatea de contestare, termenul și organul fiscal la care se depune contestația
ix) Informații privind audierea contribuabilului
x) Tipul creanței fiscale, baza de impozitare și cuantumul acesteia pentru fiecare perioadă impozabilă.
Decizie de impunere persoane fizice
Un exemplu concret este situația persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente și nu depun declarația unică în termenul legal. Conform art. 122 alin. 1 din Codul fiscal, aceste persoane au obligația de a depune declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale până la data de 25 mai a anului următor celui de realizare a veniturilor.
În cazul nerespectării acestui termen, pot fi aplicate sancțiuni contravenționale de către organul fiscal competent și ANAF poate emite din oficiu decizii de impunere. Procesul implică întocmirea listelor cu persoanele care nu au depus declarația, notificarea acestora și, dacă nu se conformează în termen de 15 zile, stabilirea din oficiu a obligațiilor de plată prin emiterea unei decizii de impunere.
Decizie de impunere – taxe și impozite
Pentru impozitele și taxele locale neplătite (cum ar fi impozitul pe clădiri, teren, mijloace de transport, etc.), Direcția Impozite și Taxe Locale din cadrul primăriei competente va emite decizii de impunere.
Termen comunicare decizie de impunere
Art. 47 din Codul de procedură fiscală reglementează modalitățile de comunicare a deciziei de impunere:
i) Prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal
ii) Remiterea sub semnătură de către persoanele împuternicite ale organului fiscal
iii) Prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire
iv) Prin mijloace electronice de transmitere la distanță
În cazul imposibilității comunicării prin aceste metode, se procedează la publicitate prin afișare, conform art. 47 alin. (8). În acest caz, actul se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
De la data comunicării deciziei de impunere începe să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac de către contribuabil/ plătitor.
Contestație decizie de impunere
Conform art. 268 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, decizia de impunere poate fi contestată de cei care se consideră lezați în drepturile lor.
Art. 269 specifică elementele pe care trebuie să le conțină contestația, respectiv:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestației;
c) motivele de fapt și de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia.
Art. 270 alin. (1) stabilește termenul de depunere a contestației la 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
În ceea ce privește organele competente pentru soluționarea contestațiilor, art. 272 din Codul de procedură fiscală prevede că:
i) contestațiile formulate împotriva titlurilor de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ-fiscale emise de organul fiscal central se soluționează de către structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice;
ii) contestațiile formulate împotriva actelor administrativ- fiscale emise de organele fiscale locale se soluționează de către aceste organe fiscale;
iii) contestațiile formulate împotriva actelor administrativ- fiscale emise de alte autorități publice care, potrivit legii, administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități.
Conform art. 279, soluțiile posibile includ admiterea contestației, având ca efect anularea totală sau parțială a actului administrativ atacat și emiterea unui nou act administrativ fiscal ori respingerea contestației.
Anulare decizie de impunere
Art. 49 din Codul de procedură fiscală enumeră situațiile în care un act administrativ fiscal, inclusiv o decizie de impunere, este nul. Acestea includ:
a) încălcarea prevederilor legale privind competența;
b) lipsa elementelor esențiale ale actului (numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului/ plătitorului, a obiectului actului sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, precum și organul fiscal emitent);
c) existența unei erori grave și evidente;
d) nerespectarea opiniei prealabile a contribuabilului sau a soluțiilor adoptate anterior de organul fiscal ori de instanța de judecată;
e) nerespectarea considerentelor unei decizii de soluționare a contestației anterioare
f) emiterea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere de către organul de inspecție fiscală după încetarea inspecției fiscale potrivit art. 126 alin. (2), respectiv emiterea raportului de verificare și a deciziei de impunere de către organul fiscal după încetarea verificării situației fiscale personale potrivit art. 140 alin. (6) coroborat cu art. 147 și art. 126 alin. (2), fără ca acestea să fie reluate, potrivit legii;
g) emiterea actului în situația în care se constată fapte prevăzute de legea penală.
Art. 50 prevede că actul administrativ fiscal poate fi anulat, desființat sau modificat de către organul fiscal competent. În cazul anulării, se emite o nouă decizie, cu excepția situațiilor în care s-a împlinit termenul de prescripție sau viciile privesc fondul actului.
