Atunci când un contribuabil, fie că este persoană fizică sau juridică, are datorii neachitate către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), pot apărea o serie de consecințe neplăcute. ANAF are la dispoziție mai multe măsuri pe care le poate lua pentru a recupera sumele datorate, în funcție de situația specifică a debitorului și de cuantumul datoriei.
Una dintre primele acțiuni pe care ANAF le poate întreprinde este să trimită debitorului o notificare prin care îi aduce la cunoștință existența datoriei și îi solicită achitarea acesteia într-un anumit termen. În cazul în care debitorul nu dă curs notificării, ANAF poate trece la aplicarea măsurilor de executare silită.
Executarea silită poate implica poprirea conturilor bancare ale debitorului, sechestrarea bunurilor mobile și imobile, sau chiar valorificarea acestora prin licitație publică, cu scopul de a acoperi datoria. De asemenea, ANAF poate institui sechestru asupra veniturilor debitorului, cum ar fi salariul sau alte venituri periodice, până la concurența sumei datorate.
O altă consecință a existenței datoriilor la ANAF este înscrierea debitorului în Registrul Persoanelor Fizice sau în Registrul Contribuabililor Inactivi/Reactivați, după caz. Acest lucru poate avea impact negativ asupra situației financiare și a credibilității persoanei în cauză.
În cât timp se prescrie o datorie la ANAF?
Conform Codului de procedură fiscală, dreptul ANAF de a stabili creanțe fiscale se prescrie, în general, în termen de 5 ani. Acest termen începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel.
Există însă și excepții de la această regulă. În cazul în care creanțele fiscale rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dreptul de a stabili aceste creanțe se prescrie într-un termen mai lung, de 10 ani de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune.
Este important de menționat că termenele de prescripție pot fi întrerupte în anumite situații prevăzute de lege. De exemplu, depunerea declarației de impunere după expirarea termenului legal sau corectarea declarației de către contribuabil/plătitor conduc la întreruperea termenului de prescripție.
De asemenea, există și cazuri în care termenele de prescripție se suspendă. Aceste situații includ perioada cuprinsă între data începerii și data finalizării inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale, perioada în care contribuabilul/plătitorul este declarat inactiv, sau perioada în care se desfășoară o cercetare penală în legătură cu creanțele fiscale.
Odată împlinit termenul de prescripție, ANAF nu mai are dreptul de a stabili creanțe fiscale, chiar dacă obligația fiscală nu a fost achitată. În această situație, organul fiscal va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală.
Pentru a concluziona, deși termenul general de prescripție a dreptului ANAF de a stabili creanțe fiscale este de 5 ani, există numeroase excepții și cazuri particulare care pot prelungi sau suspenda acest termen.
Este recomandat ca orice contribuabil care are datorii la ANAF să ia măsuri pentru achitarea acestora cât mai curând posibil, pentru a evita acumularea de penalități și dobânzi, precum și eventualele măsuri de executare silită.
În cazul în care se confruntă cu dificultăți în achitarea datoriilor, contribuabilul poate apela la mecanisme precum eșalonarea la plată, pentru a-și restructura obligațiile fiscale și a evita consecințele negative ale nerespectării lor.
