Impozit pe profit 2024 SRL

Impozitul pe profit este una dintre principalele obligații fiscale ale societăților din România, inclusiv ale societăților cu răspundere limitată (SRL). Acest impozit se aplică asupra profitului impozabil obținut de societate într-un an fiscal și reprezintă o contribuție importantă la bugetul de stat. Cuantumul impozitului pe profit este stabilit prin Codul Fiscal și poate suferi modificări de la un an la altul, în funcție de deciziile de politică fiscală ale Guvernului. În acest articol, vom analiza prevederile actuale ale Codului Fiscal cu privire la cota de impozitare a profitului aplicabilă în anul 2024 pentru SRL-uri, precum și regulile generale de calcul al rezultatului fiscal.

Cât este impozitul pe profit în 2024?

Conform art. 17 din Codul Fiscal cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.

Astfel, în cazul SRL-urilor, indiferent de obiectul de activitate sau de mărimea lor, cota de impozit pe profit de 16% se va aplica asupra profitului impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate, în anul fiscal 2024, cu excepția situațiilor în care se prevede o cotă diferită.

Prin excepție de la regula generală, conform art. 18 din Codul Fiscal contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor sau cazinourilor, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective, sunt obligați la plata impozitului în cotă de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.

Pentru a determina cuantumul impozitului pe profit datorat, SRL-urile trebuie să calculeze mai întâi rezultatul fiscal, care reprezintă baza impozabilă. Potrivit art. 19 alin. (1) din Codul Fiscal, rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Veniturile neimpozabile sunt enumerate în mod expres în art. 23 Codul Fiscal și includ, printre altele, dividendele primite de la alte persoane juridice române, anumite venituri din evaluarea/reevaluarea/vânzarea/cesionarea titlurilor de participare, veniturile din anularea unor provizioane sau datorii pentru care anterior nu s-a acordat deducere.

Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu pot fi luate în considerare la calculul rezultatului fiscal, fiind excluse expres de Codul Fiscal sau fiind efectuate în alte scopuri decât cele economice ale societății. Exemple de astfel de cheltuieli sunt: cheltuielile cu impozitul pe profit, cheltuielile cu amenzi și penalități, cheltuielile de protocol care depășesc anumite limite, cheltuielile înregistrate fără documente justificative.

Deducerile fiscale reprezintă sumele care se scad din baza impozabilă, fiind reglementate de Codul Fiscal în scopul încurajării anumitor activități economice sau sociale. O deducere importantă este cea prevăzută de art. 22 din Codul Fiscal, care permite scutirea de impozit a profitului reinvestit în anumite categorii de active corporale și necorporale folosite în scopul desfășurării activității economice. De asemenea, se acordă deduceri pentru cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea, pentru sponsorizări și mecenat sau pentru crearea de noi locuri de muncă.

Rezultatul fiscal pozitiv (profitul impozabil) se impozitează cu cota de impozit pe profit aplicabilă, iar rezultatul fiscal negativ este pierderea fiscală care se reportează și se recuperează din profiturile impozabile obținute, în limita a 70% inclusiv, în următorii 5 ani fiscali consecutivi.

Odată stabilit rezultatul fiscal și aplicată cota corespunzătoare de impozit, SRL-urile au obligația de a declara și plăti impozitul pe profit, în funcție de sistemul de declarare și plată pentru care au optat (trimestrial sau anual), respectând termenele și condițiile prevăzute de legislație.

Astfel, este fundamental ca SRL-urile să cunoască și să aplice corect prevederile Codului Fiscal privind impozitul pe profit, pentru a-și determina în mod adecvat obligațiile fiscale și a evita eventuale sancțiuni din partea autorităților. De asemenea, este recomandată apelarea la serviciile unor profesioniști în domeniul fiscal-contabil pentru a beneficia de o consiliere de specialitate și pentru a valorifica la maximum oportunitățile de optimizare fiscală permise de lege.

Când se trece la impozit pe profit?

În România, sistemul fiscal prevede două regimuri de impozitare a veniturilor obținute de societăți: impozitul pe veniturile microîntreprinderilor și impozitul pe profit. Alegerea regimului de impozitare depinde de îndeplinirea anumitor condiții prevăzute de Codul fiscal. Mai jos vom analiza situațiile în care o societate trebuie să treacă la impozitul pe profit, precum și criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a se încadra în categoria microîntreprinderilor în anul 2024.

Conform art. 47 din Codul fiscal, pentru a beneficia de regimul de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor în anul 2024, o societate trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

1. să realizeze venituri care nu depășesc echivalentul în lei a 500.000 euro, determinat pe baza cursului de schimb valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat veniturile;
2. capitalul social să fie deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale;
3. să nu se afle în proces de dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești;
4. să realizeze venituri, altele decât cele din consultanță și/sau management, cu excepția veniturilor din consultanță fiscală (cod CAEN 6920), în proporție de peste 80% din veniturile totale;
5. să aibă cel puțin un salariat, cu excepția societăților nou-înființate, care au la dispoziție un termen de 30 de zile de la data înregistrării pentru a îndeplini această condiție;
6. să aibă asociați/acționari care dețin, direct sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot și să fie singura persoană juridică stabilită de aceștia să aplice prevederile titlului referitor la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
7. dacă avea obligația depunerii situațiilor financiare anuale pentru exercițiul financiar precedent, să fi îndeplinit această obligație în termenul legal.

În cazul în care o societate nu îndeplinește cumulativ condițiile menționate anterior, aceasta nu se poate încadra în categoria microîntreprinderilor și, prin urmare, va trebui să treacă la regimul de impozitare pe profit. Trecerea la impozitul pe profit se face începând cu trimestrul în care se înregistrează această situație.

Există și situații în care o societatea poate opta pentru plata impozitului pe profit, chiar dacă îndeplinește condițiile de încadrare pe microîntreprindere. Această opțiune se comunică organelor fiscale competente până la data de 31 ianuarie a anului fiscal pentru care se dorește aplicarea impozitului pe profit.

Astfel, trecerea la impozitul pe profit este obligatorie pentru societățile care nu îndeplinesc cumulativ condițiile de încadrare în categoria microîntreprinderilor, prevăzute de art. 47 din Codul fiscal. Mai multe detalii cu privire la microîntreprinderi, precum și cu privire la cota de impozitare pe veniturile realizate de către acestea, vă invităm să citiți următorul articol: Condiții microîntreprindere 2024.

Impozit pe venit vs impozit pe profit 2024 SRL

În anul 2024, societățile cu răspundere limitată (SRL) din România se pot confrunta cu dilema alegerii între două regimuri de impozitare a profiturilor: impozitul pe veniturile microîntreprinderilor și impozitul pe profit. Fiecare dintre aceste sisteme are avantajele și dezavantajele sale, iar decizia de a opta pentru unul sau altul depinde de o serie de factori, cum ar fi nivelul veniturilor, structura capitalului social, numărul de salariați și domeniul de activitate. Vom analiza comparativ cele două regimuri de impozitare.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

După cum am putut observa mai sus, regimul de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor se adresează societăților care îndeplinesc cumulativ anumite condiții la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent. Aceste condiții, prevăzute la art. 47 din Codul fiscal, se referă la plafonul de venituri (500.000 euro), structura capitalului social, numărul de salariați, ponderea veniturilor din anumite activități și îndeplinirea obligațiilor de depunere a situațiilor financiare anuale.

Principalul avantaj al acestui regim este cota redusă de impozitare, care poate fi de 1% pentru microîntreprinderile care realizează venituri până în 60.000 euro inclusiv și nu desfășoară activități în anumite domenii precum IT, consultanță, hoteluri, restaurante etc, respectiv 3% pentru microîntreprinderile care realizează venituri peste 60.000 euro sau care desfășoară activitățile exceptate de la cota de 1%. Impozitul se aplică asupra veniturilor obținute, fără a lua în considerare cheltuielile efectuate.

Cu toate acestea, regimul microîntreprinderilor prezintă și unele dezavantaje. Unul dintre ele este limitarea la nivelul cheltuielilor deductibile. De asemenea, există restricții privind activitățile desfășurate, anumite domenii fiind excluse de la aplicarea acestui regim (ex: bancar, asigurări, jocuri de noroc).

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit reprezintă regimul general de impozitare a profiturilor obținute de societățile din România. Cota de impozit pe profit este de 16% și se aplică asupra profitului impozabil, calculat ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile, ajustat cu elementele de venituri și cheltuieli neimpozabile, deducerile fiscale și cheltuielile nedeductibile.

Principalul avantaj al impozitului pe profit este deductibilitatea cheltuielilor efectuate în scopul realizării de venituri. Astfel, societățile pot diminua baza impozabilă prin înregistrarea unor cheltuieli precum cele cu salariile, contribuțiile sociale, amortizarea activelor, dobânzile bancare sau cheltuielile de protocol, în limitele prevăzute de Codul fiscal.

Un alt avantaj este posibilitatea reportării pierderilor fiscale în următorii 5 ani consecutivi, în limita a 70% inclusiv, ceea ce permite optimizarea fiscală pe termen lung.

Totuși, impozitul pe profit prezintă și unele dezavantaje, cum ar fi cota mai mare de impozitare (16%) comparativ cu regimul microîntreprinderilor și complexitatea mai ridicată a calculării și declarării impozitului.

Alegerea între impozitul pe veniturile microîntreprinderilor și impozitul pe profit depinde de o serie de factori specifici fiecărei societăți. Printre criteriile care pot influența această decizie se numără:

1. nivelul veniturilor – dacă societatea estimează că va depăși plafonul de 500.000 euro, aceasta va fi obligată să treacă la impozitul pe profit. În cazul în care condițiile de încadrare nu mai sunt îndeplinite pe parcursul anului, societatea va trebui să treacă la plata impozitului pe profit începând cu trimestrul în care s-a produs această situație;
2. profitabilitatea – societățile cu o marjă de profit ridicată pot beneficia mai mult de pe urma deductibilității cheltuielilor în sistemul impozitului pe profit, în timp ce cele cu o profitabilitate scăzută sau cu pierderi pot fi avantajate de cotele reduse din regimul microîntreprinderilor;
3. structura cheltuielilor – societățile care înregistrează cheltuieli semnificative cu investiții, personal, cercetare-dezvoltare sau alte activități deductibile fiscal pot opta pentru impozitul pe profit pentru a-și optimiza povara fiscală;
4. domeniul de activitate – anumite domenii sunt excluse de la aplicarea regimului microîntreprinderilor (ex: bancar, asigurări, jocuri de noroc), societățile respective fiind obligate să aplice impozitul pe profit;
5. complexitatea administrativă – regimul microîntreprinderilor presupune o complexitate administrativă mai redusă, cu declarații și plăți trimestriale, în timp ce impozitul pe profit implică o gestionare mai detaliată a aspectelor fiscale și contabile.

Concluzionând, alegerea între impozitul pe veniturile microîntreprinderilor și impozitul pe profit trebuie să se bazeze pe o analiză atentă a situației specifice a fiecărei societăți, ținând cont de criteriile de încadrare prevăzute de Codul fiscal, de nivelul veniturilor și profitabilitatea estimată, de structura cheltuielilor și de domeniul de activitate.

În unele cazuri, societățile pot fi obligate să aplice un anumit regim de impozitare, în funcție de îndeplinirea condițiilor legale. În alte situații, ele pot avea posibilitatea de a opta pentru sistemul care le este mai favorabil din punct de vedere fiscal și administrativ.

Este recomandată realizarea unor simulări și proiecții fiscale, precum și apelarea la serviciile unui consultant de specialitate pentru a lua cea mai bună decizie în materie de impozitare a profiturilor în anul 2024. O planificare fiscală adecvată poate aduce beneficii semnificative pentru societate, prin optimizarea sarcinii fiscale și asigurarea conformității cu prevederile legale în vigoare.