Regimul matrimonial al bunurilor este un aspect important al căsătoriei, care stabilește modul în care sunt deținute și administrate bunurile soților. În acest articol, vom analiza situația bunurilor dobândite înainte de căsătorie în cazul decesului unuia dintre soți, precum și implicațiile juridice ale acestei situații.
După 5 ani de căsătorie, bunurile devin comune?
O confuzie frecventă în rândul oamenilor este aceea că, după o anumită perioadă de căsătorie (de obicei, se menționează 5 ani), bunurile devin automat comune, indiferent de momentul dobândirii lor. Această idee este, însă, eronată. Regimul matrimonial al bunurilor este stabilit prin lege sau prin convenție matrimonială, și nu se modifică automat odată cu trecerea timpului. Mai multe informații despre convenția matrimonială găsiți în următorul articol: Convenție matrimonială – ce înseamnă și cum poate fi anulată?
În România, regimul matrimonial legal este cel al comunității de bunuri. Conform acestui regim, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Există, totuși, și excepții de la această regulă, bunurile proprii ale fiecărui soț fiind:
- bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
- bunurile de uz personal;
- bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri;
- drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
- bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și alte asemenea bunuri;
- indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți;
- bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora.
Prin urmare, bunurile dobândite de fiecare soț înainte de căsătorie rămân bunuri proprii ale acestuia, indiferent de durata căsătoriei, dacă nu intervine o convenție matrimonială care să modifice regimul matrimonial legal.
Ce se întâmplă cu bunurile dobândite înainte de căsătorie în caz de deces?
În cazul decesului unuia dintre soți, bunurile dobândite de acesta înainte de căsătorie fac parte din masa succesorală a defunctului. Aceste bunuri vor fi moștenite de către persoanele îndreptățite, conform regulilor generale ale moștenirii prevăzute de Codul Civil.
Soțul supraviețuitor are calitatea de moștenitor legal, alături de descendenții și ascendenții defunctului. Cota succesorală a soțului supraviețuitor variază în funcție de categoria de moștenitori cu care vine în concurs:
- 1/4 din moștenire, când vine în concurs cu descendenții defunctului;
- 1/3 din moștenire, când vine în concurs cu ascendenții privilegiați (părinții) și colateralii privilegiați (frații și surorile) ai defunctului;
- 1/2 din moștenire, când vine în concurs doar cu ascendenții privilegiați sau doar cu colateralii privilegiați;
- 3/4 din moștenire, când vine în concurs cu ascendenții ordinari (bunicii) sau cu colateralii ordinari (unchii și mătușile);
- Întreaga moștenire, când nu există alte rude în grad succesibil.
Succesiune bunuri dobândite înainte de căsătorie
Bunurile dobândite de către defunct înainte de căsătorie vor fi supuse regulilor generale ale moștenirii. Moștenitorii legali (soțul supraviețuitor, descendenții, ascendenții, colateralii) vor primi cotele succesorale prevăzute de lege, ținând cont de gradul de rudenie cu defunctul și de categoria de moștenitori cu care vin în concurs.
Cu toate acestea, defunctul poate dispune de aceste bunuri și prin testament, desemnând legatari și stabilind cotele succesorale sau bunurile concrete ce vor fi primite de aceștia. Testamentul este un act juridic unilateral, personal și revocabil, prin care o persoană, numită testator, dispune, în tot sau în parte, pentru timpul când nu va mai fi în viață, cu privire la averea sa.
Testamentul prevalează asupra regulilor moștenirii legale, cu condiția să respecte limitele rezervei succesorale, adică partea din moștenire rezervată de lege anumitor categorii de moștenitori (descendenții, ascendenții privilegiați și soțul supraviețuitor).
Dacă defunctul nu a lăsat un testament valabil, iar succesorii nu pot ajunge la o înțelegere privind partajul succesoral, se va recurge la partajul judiciar.
Concluzionând, bunurile dobândite înainte de căsătorie rămân în proprietatea exclusivă a fiecărui soț, indiferent de durata căsătoriei, dacă nu intervine o convenție matrimonială care să modifice regimul matrimonial legal. În caz de deces, aceste bunuri fac parte din masa succesorală a defunctului și vor fi moștenite de către persoanele îndreptățite, conform regulilor generale ale moștenirii prevăzute de Codul Civil.
Soțul supraviețuitor are calitatea de moștenitor legal, alături de descendenții, ascendenții și colateralii defunctului, cota sa succesorală variind în funcție de categoria de moștenitori cu care vine în concurs.
