Succesiunea după decesul unui părinte

Decesul unui părinte este un moment dificil în cadrul oricărei familii care implică, printre altele, și o multitudine de efecte juridice. Gestionarea succesiunii aduce un strat suplimentar de complexitate pentru copiii persoanei decedate, dar este important pentru ei să își cunoască drepturile în cadrul acestui proces, pentru a putea să le ofere o protecție corespunzătoare. Astfel, prezentul articol își propune să clarifice câteva dintre aspectele utile de cunoscut în contextul succesiunii după decesul unui părinte, printre care se numără și niște drepturi mai interesante de care se bucură descendenții și soțul supraviețuitor.

Succesiunea în Codul civil

Succesiunea este reglementată în cuprinsul Cărții a IV-a din Codul civil, sub titlul marginal „Despre moștenire și liberalități”, aplicabile tuturor moștenirilor deschise după intrarea în vigoare a acestuia, unde deschiderea unei moșteniri echivalează cu momentul decesului persoanei ce urmează a fi moștenită, constatat prin certificatul de deces.

Moștenirea, definită drept transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă, poate fi de două feluri:

• Moștenirea legală – atunci când transmisiunea are loc în funcție de regulile devoluțiunii legale, cu respectarea principiilor priorității claselor de moștenitori, al proximității gradelor de rudenie și al egalității între rudele din aceeași clasă și în grad egal, în cotele și cu limitările prevăzute de Codul civil.
• Moștenirea testamentară  – cea prin care transmisiunea are loc după voința defunctului, relevată în cuprinsul unui testament. Este important de cunoscut în acest context faptul că și în cazul în care moștenirea este testamentară, există o sumă de norme și principii legale peste care testatorul nu poate trece. Unele dintre acestea se referă și la drepturile copiilor săi și vor fi explicitate în cele ce urmează.

Cele două tipuri de moștenire pot și să coexiste, în situația în care doar o parte din patrimoniul defunctului se transmite prin testament, lăsând ca cealaltă parte să urmeze regulile moștenirii legale.

Drepturile copiilor la succesiune după decesul unui părinte

Din punct de vedere al dreptului succesoral, copiii persoanei decedate se încadrează în clasa descendenților de gradul I și vor înlătura întotdeauna de la moștenire succesibilii din alte clase. 

Dacă ne referim la copii, este important de reținut faptul că legea nu distinge între copiii rezultați dintr-o căsătorie și cei din afara unei căsătorii și nici între copiii naturali și cei adoptivi. Același statut ca al acestora din urmă îl au și copiii născuți în urma reproducerii umane asistate medical cu un terț donator, care nu îl vor moșteni pe donator, ci pe tatăl care a consimțit la reproducerea asistată medical.

Între copii, moștenirea se va împărți în mod egal, spre exemplu, dacă sunt patru frați, fiecare dintre ei va primi un sfert din moștenire.

Dacă părintele decedat era căsătorit la momentul decesului, copiii vor primi împreună ¾ din moștenire, care, la fel, se va împărți în mod egal între ei, restul de ¼ rămânându-i soțului supraviețuitor.

• Rezerva descendenților

Printre cele mai importante drepturi pe care le au copiii celui decedat se numără cel asupra rezervei succesorale. Rezerva este definită de art. 1.086 Cod civil ca fiind „partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități sau dezmoșteniri”, aceasta reprezentând potrivit art. 1.088 Cod civil „jumătate din cota succesorală, care în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal”.

În alte cuvinte, indiferent de voința defunctului în sensul de a-și dezmoșteni copiii, direct sau indirect, prin gratificarea altor persoane cu finalitatea diminuării cotei lor, aceștia au dreptul să beneficieze de rezerva cuvenită.

Calculul rezervei se realizează având în vedere atât activul net al moștenirii – valoarea rezultată după scăderea pasivului din activul succesoral – cât și suma valorii donațiilor făcute de cel care lasă moștenirea.

Dacă liberalitățile făcute de defunct prin donații sau legate încalcă rezerva succesorală, moștenitorii rezervatari pot cere reducțiunea liberalităților excesive, în scopul obținerii rezervei.

• Înlăturarea descendenților de la moștenire

Dacă am văzut anterior faptul că dezmoștenirea copiilor nu are ca efect lipsirea cu totul a acestora de drepturile succesorale, există totuși o situație în care copiii sunt înlăturați de la moștenire, care își găsește rațiunea în instituția nedemnității. Astfel, art. 958 și 959 Cod civil, expun cazurile în care copiii defunctului pot deveni nedemni de a primi moștenirea. Acestea vizează însă fapte grave de care copiii trebuie să se găsească vinovați, de la distrugerea testamentului defunctului, la atentarea la însăși viața acestuia.

• Sezina

Întorcându-ne la privilegiile copiilor, amintim și sezina ca fiind unul dintre ele. Descendenții sunt moștenitori sezinari, ceea ce înseamnă că ei au posibilitatea de a stăpâni în fapt bunuri din patrimoniul succesoral chiar înainte să aibă un certificat de moștenitor emis/o hotărâre judecătorească prin care să li se constate calitatea. Ei vor putea administra bunurile rămase după defunct și vor putea, de asemenea, să exercite drepturile și acțiunile celui încetat din viață.

Drepturile de moștenire pentru soțul supraviețuitor

Prin noțiunea de soț supraviețuitor înțelegem persoana care era căsătorită cu defunctul la momentul decesului, intervenirea unei hotărâri definitive de divorț având ca efect privarea fostului soț de orice drept față de succesiunea celui încetat din viață. Interpretarea este în sens restrâns, astfel că, o persoană care a dezvoltat cu defunctul relații asemănătoare celei de căsătorie nu va fi asimilat soțului și nu va putea pretinde drepturi asupra moștenirii.

Soțul supraviețuitor nu se încadrează în niciuna dintre clasele de moștenitori legali, dar vine în concurs cu oricare dintre acestea – el nici nu este înlăturat, dar nici nu înlătură de la moștenire alte rude ale defunctului, indiferent de clasa din care fac parte sau de gradul de rudenie în raport cu defunctul.

• Cote legale de moștenire

Deși acesta vine în concurs cu orice alt moștenitor, diferă cota care îi va fi atribuită, aceasta fiind mai mare când vine la moștenire în concurs cu clase subsecvente de moștenitori, respectiv mai mică atunci când vine în concurs cu clase prioritare.

În contextul acestui articol, ne interesează raportul dintre soțul supraviețuitor și copiii defunctului. În acest sens, art. 972 alin. (1) lit. a) din Codul civil ne spune că soțul supraviețuitor primește un sfert din moștenire când vine în concurs cu descendenții defunctului.

• Drepturi speciale ale soțului supraviețuitor

Pe lângă dreptul de a culege o cotă din moștenirea lăsată de pe urma defunctului, legea prevede în favoarea soțului supraviețuitor câteva drepturi speciale, pe care copiii defunctului vor trebui să le respecte. Discutăm aici despre:

• Dreptul special de moștenire prevăzut de art. 974 Cod civil

Soțul supraviețuitor, strict în situația în care vine în concurs cu descendenții celui decedat – ne referim aici la copii, dar și la nepoți/strănepoți în linie dreaptă – moștenește pe lângă cota sa succesorală din moștenire și mobilierul, alături de obiectele de uz casnic pe care soții le-au folosit împreună.

• Dreptul de abitație

Dreptul de abitație este un drept real ce presupune că soțul supraviețuitor va putea continua, până la realizarea partajului succesoral, folosința asupra casei în care acesta a locuit până la decesului celuilalt soț, atunci când casa face parte din masa succesorală. Pentru a se bucura de acest drept, este necesară îndeplinirea mai multor condiții:

• Soțul supraviețuitor să fi locuit în această casă la data deschiderii succesiunii;
• Să nu fie titular al niciunui drept real asupra altei locuințe – proprietate, uzufruct, uz;
• Casa să facă parte din masa succesorală, adică să fi fost proprietatea defunctului;

Acest drept este unul temporar, care se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii succesiunii. Acesta, de asemenea, poate fi restrâns, la cererea moștenitorilor, atunci când se dovedește că locuința depășește necesitățile locative ale soțului supraviețuitor sau se poate cere înlocuirea obiectului abitației, sub condiția ca moștenitorii să ofere o altă locuință corespunzătoare.

• Rezerva soțului supraviețuitor

Asemenea copiilor, și soțul supraviețuitor se numără printre moștenitorii rezervatari, având dreptul să primească jumătate din cota care i s-ar cuveni în absența dezmoștenirilor și a liberalităților, cu posibilitatea de a apela în acest sens la mecanismul reducțiunii liberalităților excesive.